"...la marginea unei renuntari"

Uneori ajungem in preajma unor momente ce au o singura calitate imanenta, si anume aceea a renuntarii, a transcenderii experientelor printr-o renuntare completa scaldata intr-un haos astructural lipsit de orice substanta.

Aparent am traversat iarasi un Rubicon, insa de data aceasta tot ce am gasit pe cealalta parte este un pustiu scheletic, infierat de tot ce am lasat in spate, ce de fapt nu am lasat; toate semi-ideile pierdute intr-o ingnoranta morbita acum s-au trezit din mormantul numit a mea constiinta.

Inca mai exista un orizont, cu timpul devine din ce in ce mai slab conturat, se pare ca va trebui sa ma indrept spre el cat inca il mai pot distinge de negura din jur sau daca nu, in mod sigur furtuna va aprinde cerul dar va si tranforma in cenusa totul... sa astept furtuna sau sa continui prin negura.

Totusi, marginea unei renuntari este ca mersul pe marginea unei prapastii, ai doua alegeri, te poti arunca sau poti merge inainte, stii ca nu vrei sa faci asta ca vrei sa mergi inainte, dar tot simti frica, ceea ce te opreste sa nu plonjezi in negura este ceea ce te opreste nici sa renunti...

Si astfel pasesc, un pas dupa altul, pe o carare din marginea unei renuntari, sfarsitul este undeva la un mic infinit distanta, slab definit in departare, renuntarea este tot timpul la un pas in celalalta directie dar ceva inca nu ma lasa sa-l fac si ma face sa continui inainte.

"la marginea unei prapastii..."

Dark cliff
Originally uploaded by alpaugre

"...give me hell"

Show me the brightest spot on hell,
And then the brightest hell on heaven,
Let my soul compare them
Let my mind indulge in their sweetness,
Fear no more,
Hell and Heaven are the same,
In my mind, they're my own
I create, I destroy them,
I live them,
Day by day,
...
Moment by moment,
Hell in a moment,
Heaven in a moment,
Geometry of the soul,
Synergy of thee mind and...

"give me heaven..."

Art from: conclaveobscurum.ru

"...în orașul găndurilor"

Un gând tranzient: câtă importanță au oare în final visele a ceea ce vrem să fim ? Transcendențele noatre prin vise... oare a ne transcende într-o altă realitate este posibil numai prin visare ? Sau este doar o modalitate a minții de a evita un realm obscur care nu complace cu sistematizarea noatra rece asupra lumii imediate ?

În final, dacă nu ne-am proiecta persoana în viitor, o alta persoană decat cea prezentă, nu am putea evolua spre nimic, am fi doar o materie pasivă, lipsită de sens. Am gusta viața cu stoicism, cu o pasivitate de o violență nemaîntalnită... Am fi o "forma fără fond", o scînteie care se evaporă încet în eterul numit viață. Am putea fi imortali și tot nu ar conta, pasivitatea este ca un vampir ce se hrănește cu sângele sufletelor...

"sângele sufletelor..."

Credits: conclaveobscurum.ru

"...how to be angry at the world"

Step 1: Don't be angry at the world, you must realize is useless to do that, is completely pointless and a time consuming endeavor.

Step 2: Don't be mad at your friends, that's something really stupid and selfish to do. You can talk to them about your problems, but don't overstretch it, nobody likes a winer.

Step 3: Use that anger constructively, yes, anger is good, it can make you break things, but it can also help to smash your way through life obstacles or just to awaken you from that state of pithiness.

Step 4: Remember to enjoy life and that limits can be smashed to pieces.

"..."

"...in declin"

Un centru este aprins, un rosu puternic brazdeaza cerul constiintei. Zgomotul este apasator, dar mut. In declin, ceva se indreapta. In declin, ne dilatam iar ideile devin eterice. Cumva, totul se rearanjeaza tacit intr-un monolit numit noi. Un nexus de continuturi este gata sa fie aprins. Incepem iarasi, de la inceput, un Inceput sub Timp. Un declin in inceputuri. Un declin in timp.

"o ascensiune..."